Ivanov, Teatrul Bulandra

Gen: Drama, Teatrul Bulandra
Link: http://www.bulandra.ro/ro/spectacole/ivanov.htm

Nota: 4.6+/5

Actori: 5+/5
Regie: 4.5/5
Scenariul: 4.5/5

Impresia cea mai buna mi-au lasat-o de la distanta actorii, o multitudine de actori cunoscuti sau mai putin cunoscuti care joaca teribil de bine. Cornel Scripcaru, ce in "Casatoria" nu mi-a placut, in aceasta piesa a jucat foarte bine, haios, neexagerat, accentuand acolo unde trebuie.
Marius Manole face un personaj foarte energic si cu toate acestea reuseste sa nu intre in absurd. Vlad Ivanov joaca un "Ivanov" foarte greu si placut, jos palaria. Apoi nu in ultimul rand, Victor Rebengiuc ce se distinge dar nu sufoca scena, Manuela Ciucur intr-un rol dificil, sintetic, amuzant si diabolic intr-o anumita masura.

Scenariul este de asemeni reusit, drama unui om complet neinteles de cei din jur, a carui destin se supune neputincios hazardului vietii. Momente de reflexie din cele mai diverse legate de disparitia iubirii, moarte, compasiune, entuziasm naiv tineresc, avaritie.. pentru a numi doar cateva dintre ele. Asadar o drama reflexiva, cu sporadice accente comice.

De remarcat iarasi regia, nu am realizat ca este semnata de Andrei Serban decat cand m-am apucat sa scriu pe blog, totusi regia am remarcat-o pozitiv din timpul spectacolului. Asa ca ma bucur ca nu bifez cu "genial/extraordinar", ci doar cu acele distinctii ce mi s-au parut personal deosebite si anume: o dinamica mare a personajelor folosindu-se atat de o scena prelungita in toate directiile si pe mai multe nivele, cat si de sala (printre spectatori); apoi folosirea excelenta a luminilor mai ales in monoloage, sau cand doreste sa accentueze o un anumit pasaj; nu in ultimul rand folosirea in doua planuri a scenei, astfel incat actiunea principala se petrece in fata, insa undeva in background se desfasoara o activitate paralela..

Desi recomand piesa cu caldura, mai putin daca ati avut un deces de curand, doar cateva lucruri mi-au atras atentia mai putin pozitiv:
- necesitatea tipetelor si a isteriei ca forma teatrala, devine in multe cazuri exagerata si nejustificata
- desi regia m-a surprins foarte placut, totusi dorinta de a alerga in tot decorul este de neinteles in mai multe scene
- similar cateva dintre glume se repeta obsesiv si isi pierd complet comicul (nu va invat eu ca o gluma repetata de mai mult de doua ori devine o gluma proasta, cand faci asta de 5+ ori..)
- desi scenariul este reflexiv, textul cred ca putea fi adaptat in cel putin cateva instante ceva mai bine.. e ca si cum ceva din mesajul "initial" se pierde..

Per ansamblu o piesa musai de vazut, ce mi-a adus aminte de punerile in scena de opera intr-un decor modern a unor piese clasice, renascentiste.. acum citind despre Andrei Serban, vad ca are un lung istoric in acest sens atat cu opera cat si cu teatru.