Oscar si tanti roz, Bulandra

Oscar si tanti roz, Bulandra
Nota: 5+/5

Actori: 5+/5
Scenariul: 5/5
Regie: 5/5

Daca piesa merita cel putin un +, este cu siguranta pentru actori. Stiam ca Marius Manole este un actor bun, asemeni de Oana Pellea, insa in aceasta piesa prestatia lor este superlativa.
Piesa este o drama si cred ca e mai bine sa stiti, inainte sa o vizionati, ca este despre "moartea unui baietel de 10 ani de cancer". Aceasta descriere sumara aproape ca mi-a taiat orice dorinta de a o vedea, insa recomandarile bune, m-au convins spre bucuria mea sa ma avant in sala.

Piesa este mult indulcita cu teme din cele mai diverse despre viata, filozofie digerata, si nu putin umor. Marius Manole interpreteaza magistral un baietel de 10 ani, un adolescent trait din perspectiva baietelului, asemeni un om matur.. Dumnezeu, dragostea, prietenia, scopul vietii - toate sunt comprimate intr-un text accesibil si foarte emotionant. Nu in cele din urma atmosfera este per ansamblu pozitiva, tocmai textul si forma de interpretare daruiesc spectatorilor un pozitivism contagios.

De remarcat ca este prima piesa in regia lui Chris Simion care imi place.. :)
Teatrul Bulandra m-a surprins din nou foarte placut, cu siguranta in ultimii ani au cel mai bun raport de piese bune din stagiune.

Link: http://www.bulandra.ro/ro/spectacole/oscar.php

Ivanov, Teatrul Bulandra

Gen: Drama, Teatrul Bulandra
Link: http://www.bulandra.ro/ro/spectacole/ivanov.htm

Nota: 4.6+/5

Actori: 5+/5
Regie: 4.5/5
Scenariul: 4.5/5

Impresia cea mai buna mi-au lasat-o de la distanta actorii, o multitudine de actori cunoscuti sau mai putin cunoscuti care joaca teribil de bine. Cornel Scripcaru, ce in "Casatoria" nu mi-a placut, in aceasta piesa a jucat foarte bine, haios, neexagerat, accentuand acolo unde trebuie.
Marius Manole face un personaj foarte energic si cu toate acestea reuseste sa nu intre in absurd. Vlad Ivanov joaca un "Ivanov" foarte greu si placut, jos palaria. Apoi nu in ultimul rand, Victor Rebengiuc ce se distinge dar nu sufoca scena, Manuela Ciucur intr-un rol dificil, sintetic, amuzant si diabolic intr-o anumita masura.

Scenariul este de asemeni reusit, drama unui om complet neinteles de cei din jur, a carui destin se supune neputincios hazardului vietii. Momente de reflexie din cele mai diverse legate de disparitia iubirii, moarte, compasiune, entuziasm naiv tineresc, avaritie.. pentru a numi doar cateva dintre ele. Asadar o drama reflexiva, cu sporadice accente comice.

De remarcat iarasi regia, nu am realizat ca este semnata de Andrei Serban decat cand m-am apucat sa scriu pe blog, totusi regia am remarcat-o pozitiv din timpul spectacolului. Asa ca ma bucur ca nu bifez cu "genial/extraordinar", ci doar cu acele distinctii ce mi s-au parut personal deosebite si anume: o dinamica mare a personajelor folosindu-se atat de o scena prelungita in toate directiile si pe mai multe nivele, cat si de sala (printre spectatori); apoi folosirea excelenta a luminilor mai ales in monoloage, sau cand doreste sa accentueze o un anumit pasaj; nu in ultimul rand folosirea in doua planuri a scenei, astfel incat actiunea principala se petrece in fata, insa undeva in background se desfasoara o activitate paralela..

Desi recomand piesa cu caldura, mai putin daca ati avut un deces de curand, doar cateva lucruri mi-au atras atentia mai putin pozitiv:
- necesitatea tipetelor si a isteriei ca forma teatrala, devine in multe cazuri exagerata si nejustificata
- desi regia m-a surprins foarte placut, totusi dorinta de a alerga in tot decorul este de neinteles in mai multe scene
- similar cateva dintre glume se repeta obsesiv si isi pierd complet comicul (nu va invat eu ca o gluma repetata de mai mult de doua ori devine o gluma proasta, cand faci asta de 5+ ori..)
- desi scenariul este reflexiv, textul cred ca putea fi adaptat in cel putin cateva instante ceva mai bine.. e ca si cum ceva din mesajul "initial" se pierde..

Per ansamblu o piesa musai de vazut, ce mi-a adus aminte de punerile in scena de opera intr-un decor modern a unor piese clasice, renascentiste.. acum citind despre Andrei Serban, vad ca are un lung istoric in acest sens atat cu opera cat si cu teatru.