Un spectacol despre prietenie, despre adevarurile fine, rareori vorbite deschis ale relatiilor dintre oameni.
Trei prieteni isi dau orice garda jos si se lovesc in punctele cele mai sensibile, comic, fin, brutal.
Remarcabil scenariul semnat de Yasmina Reza, ce merita urmarita pe viitor. Interpretarea perfecta - Vlad Zamfirescu, Serban Pavlu, Gheorghe Ifrim sunt perfect alesi in rolurile pe care le joaca.
O piesa care cu siguranta nu trebuie ratata, vazuta si revazuta pentru scenariul si multitudinea de idei vehiculate.
Am citit multe cuvinte de lauda despre piesa, insa haide totusi sa fim mai deschisi si spre critica.
In primul rand scenariul este aproape zero, intriga acestei piese lasa mult mult de dorit, toata piesa poate fi rezumata intr-o propozitie..
Asemeni, doi actori atat de buni, ce te pot face sa razi si daca iti spun cuvintele cele mai banale, sa ii pui in inconfortabila situatie de a canta pe scena.. a canta prost si foarte prost.. ajutati pe alocuri de sistemul audio.. este absolut penibil..
Sincer, piesa avea tot ce ii trebuie, regia lui Silviu Purcarete este exceptionala, face arta din absolut nimic. Asemeni Horatiu Malaele si George Mihaita sunt fabulosi. Insa cum ar zice un bulevardier din aceasta piesa bulevardiera "gasiti neiculitza un text.. asta e totul.. nu ii mai puneti sa se prostitueze cu cantat si gimbuslucuri.. ne facem de ras taiculitza.."
Recomand piesa daca va place sa auziti un cantat foarte prost, cateva glumite si mici batai cu frisca..
Daca doriti sa vizionati o comedie, probabil ca este un spectacol decent, desi aveti multe alte variate mai bune. Cateva scene de teatru bulevardier dau o nota haioasa spectacolului, alaturi de o regie foarte reusita.
Din pacate piesa nu este o comedie, iar tematica propusa este o drama in toata puterea cuvantului "poate fi viata unui om cumparata cu o suma mare de bani?"
Pacat ca aceasta tema nu a fost tratata cu seriozitate. Atat actorii cat si publicul meritau un spectacol mult mai bun. Practic suntem pusi in fata unei alegeri tare nefericite din punct de vedere a scenariului, pe alocuri avem parte de o drama in toata puterea cuvantului, in fond este vorba de viata unui om care atarna de un fir de par; iar pe de alta parte, asistam la mici poante, mici comedii de situatie ce scot complet publicul din atmosfera si din drama ce se desfasoara in fata lor.
Pentru a intelege livretului de opera intr-un sens mai aproape de original, ecranizarea pe micile ecrane, in interpretarea lui Anthony Quinn si Ingrid Bergman, ne ofera o imagine mult mai buna despre miza piesei. De urmarit macar sfarsitul - http://www.trilulilu.ro/30072BB/9d7df76d208e54
Toata aprecierea pentru interpretarea actorilor si pentru regie. Pacat de piesa.. chiar se putea mult mult mai bine.
O comedie usoara, atat traducerea lui Radu Beligan cat si scenariul sunt ok, totusi piesa lasa per ansamblu de dorit, sau ca sa fiu critic-constructiv, cred ca mai trebuie jucata mult timp pana sa exploateze ceva mai bine posibilitatile textului.
Scenariul ne poarta in casa unui scriitor (despartit de nevasta) ce incearca sa castige un ban din ultima nuvela, pentru a-si intretine mica familie. Comedia de situatie apare cand este fortat sa isi deghizeze in femeie, pentru a putea intra in posesia banilor. Condimentat cu putina romanta, un tata batran si afemeiat (jucat foarte haios de Stefan Radof), o fetita adolescenta cu problemele varstei.. textul cred ca are un potential mai bun decat ce am vazut pe scena.
De remarcat si eforturile actorului principal Silviu Biris, ce incearca tot posibilul sa interpreteze rolul dificil de barbat/tata/femeie/indragostit.. Nu l-as numi vinovat ca nu starneste rasete o lunga perioada de timp, mai ales in prima jumatate a piesei.. totusi ceva nu se leaga sesizabil intre scena si public; pe finalul piesei este ceva mai bine.
Per ansamblu o comedie usoara de descretit fruntea. Nu va asteptati sa preluati vreo idee filozofica la iesirea din sala si nici sa radeti in lacrimi..
O alta cronica rezonabila de la Metropotam (aici).
O comedie care il pune deplin in valoare pe Horatiu Malaele, in ipostaza de visator om de afaceri, de sot si amant, de batran privind melancolic la visele neimplinite.
O comedie despre viata, vise si neimpliniri, despre tradare si iubire.
Cel mai longeviv spectacol al Teatrului Bulandra, cu siguranta merita vazut cat timp se mai joaca..
Cu siguranta cea mai buna piesa pe care am vazut-o vreodata, Raoul este povestea descoperirii de sine a unui om. O piesa in care nu se spune aproape nici un cuvant, o piesa in care doar muzica, gesturile si simbolurile ne poarta in lumea magica a sufletului unui om, pe drumul devenirii sale dintr-o larva ascunsa intr-un birou mizer, in misticul empatic cu publicul, in descoperitorul de lumi si universuri noi.
Din pacate marketata prost in Bucuresti, James Thierree nu este doar un urmas de sange al lui Charlie Chaplin, el este un creator de teatru de cea mai inalta clasa. Din nou nu sunt un adept al superlativelor si a laudelor nemeritate, insa Thierree atinge cu aceasta piesa parti ale sufletului greu exprimabile in cuvinte, starneste in public cuvinte nespuse, cuvinte ce nu ar putea fi spuse pentru ca nu exista un limbaj pentru ele.
Incarcata de simboluri din cele mai complexe: "Pestele" simbol al lumii acvatice, identificata de istorici ai religiilor ca locul in care toti eroii se afunda pentru a renaste intr-o noua viata; "Elefantul" ca si simbol indian al intelepciunii; "Oglinda" ca simbol al sufletului.
Regia este de neegalat: magia integrata in teatru si plasata exact acolo unde are sens, pentru a exprima o idee, insa neexagerand; "iluminarea" personajului in actul final in care putem vedea un pic din firele ce leaga papusile de scena..
O piesa nu numai de vazut si revazut, un autor si actor ce merita urmarit si vizionat indiferent de tara unde joaca. Piesa a ridicat pentru mine cu mult stafeta la ce inseamna o piesa buna de teatru modern.
Piesa poarta amprenta inconfundabila a lui Neil LaBute (Shape of Things, In the Company of Men etc), textul atinge subiecte inconfortabile, precum slabiciunea in fata ideilor preconcepute ale societatii, lasitatea in fata presiunii celor din jur. Intr-o lume in care toata lumea "stie" cum e mai bine si imprima brutal sablonul societatii asupra tuturor precum, cat de usor este sa iti urmezi propriile ganduri, propriile vise si valori? cat de diferiti si frumosi mai putem fi noi?
Mi-au placut dezvaluirile actritei principale - Raluca Vermesan, ce face un rol foarte bun. Tanara echipa de actori (Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu si Andi Vasluianu) joaca bine, probabil insa ca spectacolul mai trebuie jucat cateva stagiuni pana sa fie inchegat complet ..
Un spectacol despre prietenie, despre adevarurile fine, rareori vorbite deschis ale relatiilor dintre oameni.
Posts
