Gen: Comedie de situatie
Nota: 3.6/5
Actori: 3/5
Scenariu: 5/5
Regie: 3/5
O comedie usoara, atat traducerea lui Radu Beligan cat si scenariul sunt ok, totusi piesa lasa per ansamblu de dorit, sau ca sa fiu critic-constructiv, cred ca mai trebuie jucata mult timp pana sa exploateze ceva mai bine posibilitatile textului.
Scenariul ne poarta in casa unui scriitor (despartit de nevasta) ce incearca sa castige un ban din ultima nuvela, pentru a-si intretine mica familie. Comedia de situatie apare cand este fortat sa isi deghizeze in femeie, pentru a putea intra in posesia banilor. Condimentat cu putina romanta, un tata batran si afemeiat (jucat foarte haios de Stefan Radof), o fetita adolescenta cu problemele varstei.. textul cred ca are un potential mai bun decat ce am vazut pe scena.
De remarcat si eforturile actorului principal Silviu Biris, ce incearca tot posibilul sa interpreteze rolul dificil de barbat/tata/femeie/indragostit.. Nu l-as numi vinovat ca nu starneste rasete o lunga perioada de timp, mai ales in prima jumatate a piesei.. totusi ceva nu se leaga sesizabil intre scena si public; pe finalul piesei este ceva mai bine.
Per ansamblu o comedie usoara de descretit fruntea. Nu va asteptati sa preluati vreo idee filozofica la iesirea din sala si nici sa radeti in lacrimi..
O alta cronica rezonabila de la Metropotam (aici).
Showing posts with label Radu Beligan. Show all posts
Showing posts with label Radu Beligan. Show all posts
"Egoistul" cu Radu Beligan, TNB
Gen: Drama, Teatrul National Bucuresti
Nota: 5+/5
Actori: 5+/5
Scenariul: 5+/5
Regia: 5/5
Am vazut intr-un final "Egoistul", imi doream de tare mult sa ajung, am vanat bilete cu intrerupere timp de 4-5 ani. Punerea in piesa a fost superba, Radu Beligan a tinut practic tot spectacolul. Tema: egoismul din noi, egoismul in familie, intre prieteni, intre toti cei dragi; iar la finalul zilei suntem singuri, asa cum ne-am nascut, goliti de energie de cei din jur, in jocul agitat al vietii.
Beligan a avut rolul autorului, observatorului rece, participand la piesa vietii doar distant, ironic si fara implicare emotonala; parca amuzat fiind de jocul ce se desfasoara in fata sa, insa deloc uimit, si nici macar incercand sa ii faca pe ceilalti sa priceapa jocul sau, intelegerea sa.
E ca si cum s-a distantat de viata, o intelege prea bine ca sa cada in plasele intinse de ea, priveste ironic si rational la dezlantuirea plina de energie a fiintelor din jurul sau, energie depusa cu siretenie si interes.
Totusi, ironic, e ca si cum isi traieste pe scena propria viata, ajunsa la sfarsit. Probabil de aceea a si starnit in mine tristete, probabil ca mi-as fi dorit chiar eu, in egoismul meu, sa traiesc aceasta piesa mai mult timp, acele momente sa le inghet in timp, sau sa pot reveni la ele. Insa nu ma voi mai putea intoarce la ele, probabil si actorul va muri, si clipele au fost cele de azi, pline de farmec si inteles, si poate mai pline de substanta tocmai prin coincidenta vietii actorului cu personajul.
Pana la urma spectatorii nu au fost egoisti, desi probabil toti ne doream sa aplaudam mai mult, sa ne aducem aprecierea pentru piesa foarte reusita, aplauzele nu au durat mult, aceasta pentru ca Beligan a iesit din scena obosit, prea obosit de viata. Dar cu siguranta aceasta este viata, si ea isi urmeaza cursul simplu, cu viata si moarte, pentru noi toti, fara un talc anume, doar simplu.
Link: http://www.tnb.ro/?page=spectacol&idspec=143
Nota: 5+/5
Actori: 5+/5
Scenariul: 5+/5
Regia: 5/5
Am vazut intr-un final "Egoistul", imi doream de tare mult sa ajung, am vanat bilete cu intrerupere timp de 4-5 ani. Punerea in piesa a fost superba, Radu Beligan a tinut practic tot spectacolul. Tema: egoismul din noi, egoismul in familie, intre prieteni, intre toti cei dragi; iar la finalul zilei suntem singuri, asa cum ne-am nascut, goliti de energie de cei din jur, in jocul agitat al vietii.
Beligan a avut rolul autorului, observatorului rece, participand la piesa vietii doar distant, ironic si fara implicare emotonala; parca amuzat fiind de jocul ce se desfasoara in fata sa, insa deloc uimit, si nici macar incercand sa ii faca pe ceilalti sa priceapa jocul sau, intelegerea sa.E ca si cum s-a distantat de viata, o intelege prea bine ca sa cada in plasele intinse de ea, priveste ironic si rational la dezlantuirea plina de energie a fiintelor din jurul sau, energie depusa cu siretenie si interes.
Totusi, ironic, e ca si cum isi traieste pe scena propria viata, ajunsa la sfarsit. Probabil de aceea a si starnit in mine tristete, probabil ca mi-as fi dorit chiar eu, in egoismul meu, sa traiesc aceasta piesa mai mult timp, acele momente sa le inghet in timp, sau sa pot reveni la ele. Insa nu ma voi mai putea intoarce la ele, probabil si actorul va muri, si clipele au fost cele de azi, pline de farmec si inteles, si poate mai pline de substanta tocmai prin coincidenta vietii actorului cu personajul.
Pana la urma spectatorii nu au fost egoisti, desi probabil toti ne doream sa aplaudam mai mult, sa ne aducem aprecierea pentru piesa foarte reusita, aplauzele nu au durat mult, aceasta pentru ca Beligan a iesit din scena obosit, prea obosit de viata. Dar cu siguranta aceasta este viata, si ea isi urmeaza cursul simplu, cu viata si moarte, pentru noi toti, fara un talc anume, doar simplu.
Link: http://www.tnb.ro/?page=spectacol&idspec=143
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
