Gen: Drama, Teatrul National Bucuresti
Nota: 5+/5
Actor: 5+/5
Scenariu: 5+/5
Regia: 5+/5
Cu siguranta cea mai buna piesa pe care am vazut-o vreodata, Raoul este povestea descoperirii de sine a unui om. O piesa in care nu se spune aproape nici un cuvant, o piesa in care doar muzica, gesturile si simbolurile ne poarta in lumea magica a sufletului unui om, pe drumul devenirii sale dintr-o larva ascunsa intr-un birou mizer, in misticul empatic cu publicul, in descoperitorul de lumi si universuri noi.
Din pacate marketata prost in Bucuresti, James Thierree nu este doar un urmas de sange al lui Charlie Chaplin, el este un creator de teatru de cea mai inalta clasa. Din nou nu sunt un adept al superlativelor si a laudelor nemeritate, insa Thierree atinge cu aceasta piesa parti ale sufletului greu exprimabile in cuvinte, starneste in public cuvinte nespuse, cuvinte ce nu ar putea fi spuse pentru ca nu exista un limbaj pentru ele.
Incarcata de simboluri din cele mai complexe: "Pestele" simbol al lumii acvatice, identificata de istorici ai religiilor ca locul in care toti eroii se afunda pentru a renaste intr-o noua viata; "Elefantul" ca si simbol indian al intelepciunii; "Oglinda" ca simbol al sufletului.
Regia este de neegalat: magia integrata in teatru si plasata exact acolo unde are sens, pentru a exprima o idee, insa neexagerand; "iluminarea" personajului in actul final in care putem vedea un pic din firele ce leaga papusile de scena..
O piesa nu numai de vazut si revazut, un autor si actor ce merita urmarit si vizionat indiferent de tara unde joaca. Piesa a ridicat pentru mine cu mult stafeta la ce inseamna o piesa buna de teatru modern.
Posts
